PSIHOLOG
Ion Puican
PE SCURT
despre Ion
Cand sunt intrebat cu ce ma ocup sau ce sunt, spun ca sunt, inainte de toate, un povestitor. Sunt un om care a calatorit cale lunga si intortocheata pentru a ajunge “aici”. Acum, da, sunt psiholog – un om pentru oameni, un om care incearca sa aduca binele, frumosul, intelegerea, acceptarea si vindecarea in vietile celorlalti, prin sedinte de consiliere psihologica, psihoterapie de cuplu sau de grup, ateliere si cursuri de dezvoltare personala sau Art terapie.
A fost un drum lung, dar frumos. Un drum care nu avea cum sa ma indrepte in alta parte decat aici. Am pornit de la arta, de la creatie. Am studiat artele plastice, cautand sa povestesc cu ajutorul liniei, al culorii sau formei. Am incercat sa spun povesti despre oameni prin imaginile sau obiectele de arta pe care le-am creat – si pe care, inca, le creez. Pentru ca arta, dincolo de meserie, este o pasiune, o chemare.
Din arta statica (tablouri, sculpturi sau instalatii vizuale) am calatorit mai departe catre arta in miscare, filmul, cea de-a saptea dintre arte. Am facut Facultatea de Regie Film – am devenit un regizor in artele spectacolului: filme, spoturi, documentare, emisiuni de televiziune. Si acolo, mai aproape de realitate, de povestile reale, am cautat sa spun alte povesti despre oameni – mai complexe, mai cuprinzatoare. La fel, dincolo de meseria de regizor, si aceasta a fost si va ramane pentru toteauna in viata mea o pasiune, o amprenta de nesters din sufletul si mintea mea.
Apoi drumul m-a purtat spre esenta povestilor despre oameni, spre locul de unde incepe orice poveste: catre cuvant. Am scris si publicat articole, nuvele si carti pentru copii, incercand sa redau pe cat puteam si stiam de bine povesti despre oameni, depre vise, despre trairi, despre viata.
Totusi, ceva inca nu era dus pana la capatul drumului – arta, imagini, spectacol, cuvinte… toate diferite limbaje de comunicare prin care spuneam povesti despre oameni (povesti izvorate din propriile emotii, vise sau trairi). Lipsea adevarul. Adevarul care transforma o simpla poveste intr-o minune, intr-o lectie de curaj sau supravietuire, intr-o lectie pentru mine insumi. Lipseau oamenii si povestile lor.
Astfel, dupa calatorii peste calatorii, dupa serpentine, furtuni sau drumuri drepte, dupa suisuri si coborasuri am ajuns “aici” – am devenit psiholog. Am gasit, intr-un final, adevarul pe drumul meu. Nu am mai povestit, am inceput sa ascult. Nu mai erau povestile mele – erau povestile celorlalti. Povesti adevarate. Si, de fapt, nu erau povesti – era viata in cuvinte. Si cu fiecare poveste, cu fiecare experienta sau traire, cu fiecare emotie puteam sa fiu alaturi de omul din fata mea – pe drumul sau, de data aceasta.
A fi psiholog, cum vad eu, este una dintre cele mai onorabile “meserii” (chiar daca, cred, este tot o pasiune si o chemare) – sa poti fi alaturi de un alt om in cautarile sale, pe drumul intortocheat din sufletul sau, prin serpentinele gandurilor, cu suisuri si coborasuri emotionale, cu prapastii de traversat sau furtuni de razbit. Iar, pentru asta, multumesc in fiecare zi drumului meu – ca m-a adus aici. Ma onoreaza si ma obliga deopotriva increderea oamenilor de a imi permite sa strabat cu ei macar o bucatica de drum.
Am incredere in puterea fiecaruia de a depasi momentele dificile din viata
Experienta in Lucrul cu Oamenii
Psiholog Ion Puican
Experienta
Inca de la inceput, in diferitele domenii de activitate in care am lucrat, am cautat sa inteleg oamenii cu care am lucrat. Mi-am dezvoltat empatia fata de celalalt, intelegere si acceptare.
Psihologia si toate instrumentele psihoterapeutice pe care le-am dobandit de-a lungul timpului, ma ajuta sa fiu alaturi de clientii cu care lucrez si, impreuna cu ei, cu autenticitate si creativitate sa reusim sa se imbunatateasca calitatea vietii acestora.