Acum cateva zile fetita mea mi-a zis intr-o dimineata asa, din senin: „Mami, esti minunata„. Bineinteles ca m-am topit si mi s-au umezit ochii de emotie si bucurie.
Mai tarziu in aceeasi zi m-am gandit cate mamici au nevoie ca de aer sa auda aceste cuvinte, fie de la copiii lor, fie de la tatici. Fie chiar de la ele insele. Sau, poate, cel mai mult de la ele insele.
Am intalnit multe mame care, in opinia mea, erau mame minunate, dar care se criticau incontinuu si se blamau si considerau ca sunt mame rele si ca nu fac bine ceea ce fac.
Cred ca e foarte important pentru tine, mamico, sa stii, in primul rand, cel mai important lucru: atata timp cat esti langa puiul tau si te straduiesti sa il cresti cat mai bine, asa cum stii tu, din start acest lucru te face sa fii cea mai buna mama pentru copilul tau pentru ca esti singura pe care o are. Si atata timp cat nu ai comportamente extreme care sa il raneasca, atunci pentru el tu esti lumea lui. Esti ceea ce are mai pretios pe lume.
El nu este interesat ca tu te consideri o mama rea pentru ca nu ai reusit sa il faci sa manance spanac la cina. El este fericit ca tu esti cu el la masa si mancati ce o fi.
El nu este interesat ca tu crezi ca esti groaznica pentru ca ti-ai pierdut cumpatul si ai tipat la el. Atata timp cat iti ceri iertare fata de el, recunosti ca ai gresit si ca vei face tot posibilul sa nu se mai repete, el te iarta instantaneu si te iubeste la fel de mult.
Tu esti lumea lui. Si cum lumea nu e perfecta si nimic nu e perfect in lume, tot asa nici tu nu esti perfecta. Dar esti tot ce are copilul tau mai pretios.
Greseli vs. lucruri bune
Si mie mi-a luat ceva timp sa ma relaxez dupa ce a aparut pe lume copilul meu si sa accept ca fac foarte bine ceea ce fac in ceea ce o priveste, cu tot cu ceea ce greseam. Cu toata teoria pe care o stiam si practica de psiholog, cand am fost pusa in situatia practica de a fi mama, m-am surprins ca ma blamez pentru orice lucru care nu iesea asa cum mi-l doream eu, pentru orice nu ma facea mama ideala si minunata din perspectiva viziunii mele eronate de atunci.
Din fericire, mi-am dat seama destul de repede ca „am luat-o pe aratura” si am inceput sa ma uit la mine, ca mama, cu mai multa intelegere, toleranta si iubire. Si sa ma uit la multele lucruri bune pe care le faceam si mai putin la greseli. Iar la greseli, am inceput sa ma uit ca la niste lectii de genul: oare ce am eu de invatat din greseala asta?
Ce lucruri bune faceam, care atunci mi se pareau banale, neinsemnate sau din categoria „pai nu e firesc asa„? Pai, eram prezenta langa copil zi si noapte, o tineam in brate foarte mult, ii consolam plansul de fiecare data si ii indeplineam nevoile, fie cele fizice, fie cele emotionale, ma jucam cu ea, ii citeam, ii povesteam diverse, o adormeam, ieseam cu ea in parc zilnic cateva ore. Pe masura ce a crescut am continuat sa fiu prezenta in viata ei din toate punctele de vedere. Cu siguranta toate astea m-au facut o mama minunata.
Daca am gresit? Oo, da! Sigur ca da.
Daca am tipat la ea? Bineinteles, s-a intamplat.
Dar mi-am cerut de fiecare data iertare si i-am recunoscut ca am gresit. Si i-am spus ca nu e vina ei.
Daca m-am bucurat ca am o ora sau mai multe libere fara copil, cand am lasat-o cu tati sau cu bunica? Bineinteles. Si inca cum. M-am simtit vinovata pentru asta la inceput pana cand am invatat sa n-o mai fac? Sigur ca da.
Daca m-am enervat pe ea cand efectiv nu aveam cu cine sa ma inteleg si eram presata de timp, iar ea se tavalea pe jos si tot ce zicea era „nu,nu,nu,nuuu”? Bineinteles.
Si lista poate continua cu o multitudine de alte exemple.
Dar am inteles si am acceptat ca fac parte din „meseria” de parinte si ca sunt firesti. Iar faptul ca gresesc fata de copil nu ma face o mama rea, ci o mama si atat.
Ce am invatat
Am invatat ca sunt o mama minunata „doar” pentru faptul ca sunt mama ei si ma ocup de ea cat de bine pot eu. Si ca sunt dispusa sa invat sa fiu o mama si mai buna.
Sunt mame care sunt nevoite sa munceasca mult sau, din diferite motive, nu pot sa fie prezente prea mult timp langa copilul lor. Asta nu le face mame rele. Atata timp cat in timpul pe care il petrec cu copilul sunt doar acolo, conectate cu copilul, se uita in ochii lui, se joaca cu el, il asculta si nu stau cu ochii in telefoane sau tablete, atunci ele sunt mame la fel de bune ca si cele care au mai mult timp de petrecut cu copilul sau copiii lor.
Degeaba ai o zi intreaga de stat cu copilul daca stai mai mult in telefon sau esti nervoasa ca trebuie sa iesi cu copilul in parc in loc sa faci altceva.
Timpul petrecut cu copiii este unul castigat si pretios, atata timp cat ne conectam fizic si emotional cu ei in acea fereastra de timp in care stam cu ei si ne straduim sa evitam alte distrageri.
Mamico, mi-ar placea ca de acum incolo sa incepi sa te uiti mai mult la ce faci bine pentru copilul tau si mai putin la greseli. Iar greselile sa le accepti ca fiind omenesti si, mai mult, daca le dai voie, sa poata sa devina lectii foarte importante.
Sa te uiti mai des in ochii copilului tau si sa vezi ca acolo nu e pic de critica sau de nemultumire. Acolo este iubire pura fata de tine. Si nevoie ca tu sa fii o mama relaxata si impacata cu tine ca mama.
Nu uita, mamico, esti o mamica minunata!
