Asa cum ii spune si numele, este o abordare sinergica care imbina nutritia cu psihoterapia si care sustine legatura directa dintre ganduri, emotii si consumul alimentar.
Mai bine zis, cu siguranta cu totii am observat ca de multe ori mancam influentati de anumite emotii, sau din plictiseala, ori ne “ajutam” de mancare ca sa reducem stresul dupa o zi intreaga de munca.
In zilele noastre, avand un ritm de viata atat de rapid si factori de stres multipli, cu acces atat de facil la mancare, timp putin si munca prea multa, este foarte usor sa gasim “alinare” in alimente si, in timp, sa ajungem sa cream o forma de dependenta de alimente cu posibile efecte negative asupra sanatatii si greutatii corporale.
De ce nu este suficienta abordarea doar din punct de vedere nutritional?
De ce este nevoie si de abordarea psiho-emotionala?
Pentru ca, de cele mai multe ori, emotiile, stresul, lipsa de odihna, gandurile distorsionate si lipsa de organizare sunt responsabile de relatia defectuoasa pe care o avem cu alimentele, iar acest lucru poate fi remediat cel mai eficient printr-o combinatie intre nutritie si psihoterapie.

Ce este de facut?
Din punct de vedere NUTRITIONAL:
- sa se consume alimente cat mai sanatoase (fructe, legume, oleaginoase, leguminoase, cereale si pseudocereale, oua, peste, lactate, carne) in functie de toleranta si alegerile personale ale fiecarei persoane
- sa se faca alegeri corecte nutritional in privinta alimentelor (integrale vs. rafinate, ambalaje cat mai “curate” cu putinta), zahar vs. inlocuitori naturali etc
- sa se urmeze un program alimentar cat mai regulat cu putinta (daca se poate, ore fixe de masa si un anumit numar de mese, in functie de fiecare persoana in parte)
- sa se evite mancatul cu tableta/telefon/televizor in fata. E de preferat savurarea mancarii, prezenta constienta in timpul mesei astfel incat satietatea sa se instaleze si creierul sa inregistreze “informatia” actului de a manca
- sa se face diferenta dintre foame si sete (de multe ori cele doua senzatii se confunda)
- sa se puna accentul pe superalimente (produse apicole, alge verzi, germeni si vlastari, diverse suplimente nutritive sanatoase)
- sa se foloseasca metode de gatit care sa pastreze nutrientii si sa se evite cele care pot crea compusi toxici
- sa se satisfaca periodic unele pofte alimentare (o data la cateva zile) pentru a nu crea frustrari
- sa se evite pe cat posibil mesele “goale” nutritiv si periculoase pentru sanatate si silueta (patiserie, dulciuri, snacks-uri)

Din punct de vedere PSIHOLOGIC:
- sa se observe emotiile in momentul asezarii la masa si sa se faca alimentarea doar in caz de foame, nu si in cel emotional
- sa se inlocuiasca mancatul din cauza oboselii sau stresului cu alta activitate
- sa se tina un jurnal alimentar
- sa aiba loc “scoaterea periodica din priza”
- sa se parcurga un proces psihoterapeutic care ajuta la cunoasterea de sine (cu cat cunoasterea si constientizarea de sine sunt mai mari, cu atat, ca un efect firesc, se imbunatateste si relatia cu mancarea)
- sa se identifice tiparele de gandire disfunctionale legate de alimentatie (care, de obicei, se formeaza la varste mici)
- a se creste calitatea vietii sociale (dat fiind faptul ca singuratatea excesiva poate duce la tulburari de alimentatie)
- sa se creeze o imagine de sine pozitiva (imaginea de sine negativa poate duce la tulburari alimentare)
Ca o concluzie, o alimentatie corecta si echilibrata duce la o viata de calitate
Pana la urma asta conteaza. Nu numarul anilor este important, ci calitatea anilor traiti..




