“Incerc” si “Trebuie” sunt capcanele din limbajul nostru de zi cu zi. “Incerc” este scuza pe care ne- servim singur, pregatindu-ne de esec. “Trebuie” este distorsiunea cognitiva (tiparul de limbaj si gandire) care ne blocheaza, ne obliga, ne frustreaza si poate ne si infurie.
O sa incerc sa fac asta.
Incearca tot ce poti!
Incerc, dar nu promit nimic.
Incearca sa te schimbi.
TREBUIE SA INCERC!
INCERC sau nu INCERC – aceasta-i intrebarea
“Incerc” e printre cele mai mari minciuni pe care ni le spunem noua insine.
Atunci cand pornim cu acest gand de “incercare” orice actiune sau demers, ne pregatim si ne dam voie sa esuam – ca, doar am incercat, nu-i asa? Mai bine “fac” sau “nu fac” – e direct, asumat, clar. Mai mult decat atat, ne da o imagine reala a actiunilor noastre, a traseului pe care il parcurgem. Am facut ceva – ne-a iesit sau nu, partial sau total, dar e ceva palpabil. Incercarea ne da doar iluzia ca am strabatut acel drum, ca am fost acolo fara sa tina cont de consecintele negative – ca nu am facut sau nu am reusit – pentru ca avem pavaza incercarii. Prin “incerc” ne amagim ca avansam, ca ne schimbam, ca suntem intr-o dinamica pozitiva a propriei vieti.
Am “incercat” sa am o viata frumoasa…
Am “incercat” sa iubesc…
Am “incercat” sa realizez ceva…
Totodata, “incerc” ne ascunde standardele realiste de cele utopice, ne incetoseaza raportarea la propriile resurse sau limite. Oamenii incearca lucruri imposibile pentru ei in acel moment al vietii. Daca ar face si ar reusi (sau nu), ar fi in oricare varianta o schimbare, un pas inainte, o lectie. Poate a face si a nu reusi azi este doar lectia pentru reusita de maine. Pe cand, a “incerca” azi e doar plasa de siguranta pe care ne-o asezam confortabil pentru propriul esec.
“Incerc” este precum un virus, noi fiind calculatorul. Nu e un virus care sa stearga tot sistemul, nu! Ar fi prea simplu asa – ne-am da seama de nocivitatea acestui cuvant. Acest cuvant (oare, am putea sa il facem sa dispara din vocabular?) ne autosaboteaza, ne saboteaza propriile vise sau dorinte, energia de actiune, ambitia, consecventa si determinarea. Odara ce “incerci” si nu iese, nu o mai iei din nou de la capat, iar si iar, pana schimbi rezultatul. Ne multumim cu simplul fapt ca “am incercat”.
(Va rog sa nu credeti ca duc totul in extrem si pun toate cauzele esecurilor noastre pe acest sarman cuvant – nicidecum. Numai ca el contribuie suficient la programarea mintii noastre, cuvintele fiind motoare ale vointe, conceptualizari intiparite in noi din timpul copilariei care lucreaza nevazut si pe nesimtite. Desigur ca exista si alte cauze, la fel de importante si la care este necesar sa lucram pentru a ne dezvolta – vointa, comportamentele, stima de sine, relatiile autentice si sustinatoare, resursele interne si externe etc)
Incerc = IN-CERC
In sine cuvantul ne arata amagirea pe care o ascunde. “O sa incerc sa fac asta… acum, daca nu reusesc, macar am incercat… pot sa dorm linistit” Nu-i asa?
De cate ori la un proiect nu a fost depasit termenul de predare? Am incercat sa il termin la timp. Sau de cate ori s-a intarziat la o intalnire? Am incercat sa ajung la timp. De cate ori a esuat regimul de slabire? Am incercat sa imi schimb obiceiurile alimentare. De cate ori a fost reinnoit abonamentul la sala – ca de data aceasta voi incerca sa ma duc!
Ne pregatim, spunand acest cuvant, de propriul esec – pe care ni-l si asumam din start. E ca un cerc vicios, menit sa ne tina prizonierii propriilor comportamente sau ganduri disfunctionale.
Ce sa facem cu INCERC?
O sa sune banal, stiu, dar NU MAI INCERCA!
In primul rand, de azi nu mai incercam sa facem ceva – fie trecem la actiune, fie nu. Ne asumam decizia, ne asumam posibilul esec sau obstacolele din calea realizarii respectivului obiectiv. Vin la pachet cu lectii despre ce putem face, despre noi insine, despre context sau mediu.
Al doilea lucru: traim aici si acum. In prezent. Nu ne pregatim de posibile esecuri viitoare, nu ne intindem capcane sau nu ne justificam viitoarele dezamagiri. Nu ne mai mintim. Traim acum, cu tot ce inseamna acest lucru – aceasta este calea spre evolutie personala.
In al treilea rand, practic: inlocuim “incerc” din limbaj – constient, asumat, vocal si ferm. Incepem sa fim atenti la felul in care ne exprimam. De cate ori ne auzim folosind acest cuvant mincinos, ne autocorectam – in prima faza cu voce tare (sa ne auzim corectura, sa o intiparim, sa o constientizam), apoi in gand (dupa ce rarim folosirea lui “incerc”).
NU “incerc” – FAC! Nu voi incerca sa sa tin minte, imi amintesc! Nu incerc sa ajung la timp, vin! Bineinteles, ne asumam si esecurile sau greselile care pot veni la pachet, atunci cand ceva nu ne iese conform planului. E ok. Avem voie sa gresim. Avem acest drept. Mai mult, ni se da posibilitatea sa ne cerem scuze, sa indreptam greseala, sa vedem ce nu a mers si sa facem diferit data viitoare.
Nu “trebuie” sa fim perfecti. E perfect asa cum suntem – asta daca vrem in fiecare zi mai mult si mai bine de la noi insine si de la lumea din jur – asa evoluam.
Avem o viata – frumoasa uneori, surprinzatoare, dificila in anumite momente, nebuna, trista, monotona, hilara, zglobie, exuberant, exotica, erotica, anecdotica, ironica, tumultoasa, minunata, vie, pulsand, clocotind, vibrand.
Hai, sa nu mai “incercam” atat sa o traim, ci doar sa traim si atat! Merita.
