Un scurt articol despre consilierea psihologica sau psihoterapia pentru Copii, Adolescenti sau Tineri – un proces terapeutic cu diferente si specificitati care tin de varsta, stadii de dezvoltare, experienta de viata sau nevoi specifice.
Ne nastem pentru a evolua.
Fiecare dintre noi trece printr-un lung proces de transformare, parcurgand diverse etape de dezvoltare, pornind de la stadiul de nou-nascut la copil, apoi adolescent-tanar-adult.
Acest proces, uneori anevoios, alteori surprinzator sau aproape magic, cu pasi greoi cateodata, alergand sau sarind alteori, se deruleaza pe o peroada de timp indelungata. Aduce cu sine transformari (uneori radicale) ale copiilor/adolescentilor, atat din punct de vedere psiho-emotional, cat si din punct de vedere fiziologic ( hormonal).
Vorbind despre un adult care a parcurs un drum de autodezvoltare si autocunoastere, acesta ar trebui sa identifice o schimbare majora din viata sa, o experienta transformatoare sau aparitia unor disfunctionalitati care ii pot periclita echilibrul interior sau al mediului sau. Mai mult decat atat, un adult a trait suficient timp pentru a fi acumulta experienta de viata.
Spre deosebire de un astfel de adult, la copii si chiar si la adolescenti lucrurile stau intr-un mod diferit. Orice schimbare (precum: tristete, furie, inchidere in sine, lipsa de comunicare cu familia si prietenii, stres, preocupare excesiva pentru anumite lucruri) sau orice experienta transformatoare ajunge sa devina semn al schimbarii de la etapa de copil/adolescent catre pragul maturizarii.
Acestea sunt semne vizibile pe care adesea le identifica parintii si le verbalizeaza in fraze de genul:
“Nu stiu ce este cu el/ea! Nu il/o mai recunosc!”
sau
“Nu stiu ce sa ma mai fac cu copilul asta”!
In acest punct al evolutiei catre stadiul de maturitate al copiilor, parintii joaca un rol deosebit de important in viata acestora. Atunci cand observa schimbari radicale de atitudine sau comportament la copii lor (schimbari disfunctionale, care afecteaza viata copilului sau a familiei, schimbari care vin cu o integrare precara in mediul social sau educational), primul pas este acela de a apela la un specialist.
Fie ca ne referim la un psiholog, un psihoterapeut sau un consilier vocational sau consilier de dezvoltare personala, nu ramane decat sa facem o programare pentru a-i cere ajutorul.
Ajutor in comunicarea parinte-copil.
Ajutor in autocunoasterea si autodezvaluirea copilului.
Ajutor specializat intr-o criza sociala, emotionala sau educationala.
Cand vine vorba despre adolescenti, lucrurile se schimba putin:
Apelarea la ajutorul unui psihoterapeut sau psiholog trebuie sa se faca doar dupa o discutie cu adolescentul, si cu acordul acestuia, formand astfel o echipa unitara: tanar-parinte-psihoterapeut.
Atat in procesul psihoterapeutic al copilului, cat si in cel al adolescentului, implicarea si sustinerea parintilor, sub coordonarea specialistului in sanatatea mintala, joaca un rol esential in procesul de vindecare. Avem nevoie de validarea, recunoasterea si sprijinul parintilor. Relatia sanatoasa cu parintii ajuta la procesul de vindecare.
Cand apelam la un specialist?
Asa cum spunem, atat copii cat si adolescenti sau tinerii pot trece la un moment dat prin momente mai dificile, cum ar fi: probleme legate de scoala, dificultati in dinamica de familie, relationarea cu alti copii/adolescenti, probleme de sanatate sau probleme legate de perceptia asupra propriei persoane sau a mediului inconjurator.
Toate acestea pot genera modificari comportamentale: stari de tristete, melancolie sau depresie, anxietate sau stres, furie, tulburari de alimentatie etc.
Modificarile de comportament pot fi rezolvate cu ajutorul unui specialist – psiholog sau psihoterapeut, care poate juca un rol esential in aceasta etapa de tranzitie a copilului/adolescentului, ajutandu-l prin metode specifice sa isi inteleaga, sa isi accepte si sa rezolve (internalizeze, deblocheze) problemele ce i-au deteriorat comportamentul (din perspectiva sa si dintr-o perspectiva externa).
Cand vorbim despre copii, acestia nu isi pot exprima dorinta de a interactiona cu un psihoterapeut, de aceea, la aceasta varsta a copilariei sunt esentiale atentia si observatia venite din partea parintilor. Orice schimbare de comportament a copilului este insotita de un motiv si de anumite gesturi ce trebuie sa ii puna in alerta pe parinti.
De cele mai multe ori, schimbarile comportamentale ale copilului isi gasesc motivul in relatia si dinamica parintilor. In majoritatea cazurilor se recomanda un proces terapeutic al parintilor – terapii individuale ale acestora, terapia de cuplu a parintilor sau terapia familiei.
Copii nu au varsta si experienta (capacitatea psiho-emotionala) de a intelege propriile transformari sau de a verbaliza ce li se intampla, dar atunci cand psihicul lor sufera, acestia au adesea manifestari fizice: sporirea tantrumurilor, stari de tristete sau melancolie, accese de furie, plang des, foarte mult sau fara motiv, stari de neliniste, frici sau temeri, cosmaruri dese etc. Aceste manifestari comportamentale necesita apelarea (impreuna cu parintii) unui specialist in cadrul cabinetului de psihoterapie.
Uneori, sedintele de consiliere psihologica sau psihoterapie se desfasoara impreuna cu unul sau cu ambii parinti, astfel incat psihoterapeutul sa isi dea seama de cauzele problemei copilului (de dinamica familiei). In general, dupa primele sedinte unde pot fi prezenti parintii, acestia nu mai asista la procesul de consiliere al copilului, pentru a-i crea acestuia un mediu intim, de totala siguranta, in care copilul sa se poata manifesta fara nicio restrictie, liber in exprimare si dezvaluire.
Chiar daca parintii sunt sau nu prezenti pe intreg parcursul terapiei copiilor, acordul acestora pentru consiliere/psihoterapie este obligatoriu in cazul minorilor.
Ce se intampla in cabinetul psihologic in terapia Copilului?
Procesul psihoterapeutic al Copilului este diferit de cel al adolescentilor sau al adultilor.
In functie de varsta copilului, dar si de problemele identificate, psihoterapeutul poate aborda mai multe modalitati de lucru. Toate acestea, au la baza jocul.
JOCUL ESTE NORMALITATEA COPILULUI.
Terapia prin joc, ajuta copii sa isi exprime trairile si sentimentele, sa se echilibreze si sa se exprime emotional, sa devina constienti de schimbarile interioare, sa isi gestioneze furia si sa isi imbunatateasca autocontrolul. Tot jocul ii poate ajuta pe copii sa isi gestioneze stari precum: anxietate, frica, depresie, si chiar anumite dependente precum cea de parinti, de anumite obiecte sau jocuri, tulburari alimente, sau comportamente nocive. Terapia prin joc ii ajuta pe copii sa isi dobandeasca si sa imbunatateasca increderea in sine, sa comunice ceea ce simt si sa devina independenti.
In functie de nevoia emotionala cu care se confrunta copilul, psihoterapeutul poate folosi mai multe tehnici de joc precum:
- Tehnici ce implica jucarii sau diverse obiecte: (cuburi, migi, papusi, baloane, esarfe etc)
- Tehnici artistice / Art-Terapie: (desen, pictura, sculptura, modelaj, colaj etc)
- Jocuri de rol (metode de imbunatatire a comunicarii si asertivitatii)
- Crearea de povesti terapeutice (storytelling pornind de la un anumit obiect sau personaj)
- Lucrul cu Carduri metaforice
- Jocuri ce stimuleaza imaginatia
- Jocuri de logica sau rationalizare
- Jocuri ce au la baza regului, recompense sau sanctiuni (invatarea si impunerea limitelor)
Toate acestea au ca scop sporirea increderii copilului in propriile forte, dezvoltare personala si autodefinire, autocunoastere, inlaturarea anxietatii sau stresului, diminuarea sau vindecarea starilor depresive si a melancoliei, gestionarea constructiva a emotiilor, incurajarea procesului de comunicare si determinarea unei gandiri pozitive.
Psihoterapia la Adolescenti
Spre deosebire de copii, la care abordarea psihoterapeutica se manifesta in mod deosebit prin joc si joaca, la Adolescenti si Tineri actul terapeutic trebuie sa contina obligatoriu trei componente:
- securizarea intimitatii si a confidentialitatii
- respectul fata de client indiferet de varsta acestuia
- increderea reciproca intre tanar si terapeut
Fara aceste elemente, orice incercare de a stabili o conexiune autentica si plina de continut in cadrul terapeutic cu un adolescent, devine un esec.
In general, adolescentii au tendinta de a incerca sa isi rezolve singuri problemele. Reactii precum: nervozitate continua, inchidere in sine, melancolie sau depresie, anxietate, frica sau fobii, insomnie sau cosmaruri recurente, toate pot constitui semne ca adolescentul are nevoie de ajutorul unui specialist.
In aceasta etapa de tranzitie (atat fizica, cat si psiho-emotionala si comportamentala) prin care trece un adolescent in drumul sau spre maturitate, implicarea parintilor il poate ajuta pe acesta sa depaseasca perioada dificila prin care trece, atat prin discutii, cat si prin indrumarea lui catre un specialist.
Adolescenta este o varsta, pe cat de frumoasa, pe atat de dificila, care vine la pachet cu multe provocari si transformari pentru tanarul aflat in plin proces de maturizare.
In functie de problemele cu care se confrunta Adolescentul, atat parintii cat si psihoterapeutul trebuie sa ii arate acestuia ca ii sunt alaturi, il intelg si il sustin, nu il judeca si vor sa ii fie sprijin, ancora sau ghid in calatoria pe care tocmai o incepe – spre maturizare, realizare, cariera profesionala si dezvoltare personala.
Cand are nevoie un adolescent de psihoterapie?
Orice tulburare de comportament a unui adolescent depistata la timp, poate fi tratata cu succes in cabinetul de psihoterapie. Principalele cauze care il pot aduce pe un adolescent la terapie sunt:
- Stari de anxietate
- Ingrijorari sau neincredere in viitor
- Frica sau fobii
- Comportament agresiv (cu parintii, profesorii, cunoscuti, colegii sau prietenii)
- Depresie
- Stres
- Nervozitate excesiva
- Violenta verbala sau fizica
- Minciuna
- Furt
- Dificultati de relationare cu familia, prietenii sau profesorii
- Dependenta de tutun, alcool sau substante
- Dificultati de invatare
- Abandon scolar
- Stima scazuta de sine, lipsa increderii in propriile forte
- Dereglari metabolice sau tulburari alimentare
- Insomnie
- Tensiuni emotionale
- Probleme afective sau sexuale
- Tentative de suicid (psihoterapia este asociata cu tratament psihiatric)
Procesul Psihoterapeutic pentru Adolescenti
Odata indentificate una sau mai multe dintre posibilele problemele enumerate mai sus (in general adolescentii se confrunta cu un cumul de probleme dintre cele mentionate), daca tanarul este de acord sa participe la sedintele de psihoterapie, poate incepe procesul de ghidare si vindecare, desigur numai cu acordul parintilor (sub forma contractuala cu cabinetul psihologic).
Sedintele de psihoterapie se desfasoara totdeuna intr-un cadru privat, intim, respectand confidentialitatea si etica profesionala a tuturor discutiilor pe care le are terapeutul cu clientul sau. In acelasi timp, din procesul de consiliere psihologica al adolescentului nu pot lipsi la prima/primele sedinte parintii/familia, ce pot constitui un element cheie pentru psihoterapeut in conturarea cadrului general de mediu si familial.
Primul lucru pe care il va face terapeutul in relatia cu tanarul sau client este stabilirea unei relatii autentice, sigure si securizante – prin discutii deschise, sincere, nonjudecative, care il ajuta pe acesta sa se deschida si sa elibereze in timp factorul stresor.
In cadrul sedintelor de psihoterapie, adolescentul nu este judecat, criticat sau mustrat. Psihologul asculta cu mare atentie, empatie, interes si respect povestea si experientele tanarului, ghidand procesul terapeutic in asa fel incat terapeutul se transforma intr-un pilon de sustinere pentru clientul sau. Psihoterapeutul isi ajuta clientul adolescent sa identifice, sa scoata la lumina si sa gaseasca in interiorul sau drumul catre rezolvarea problemelor cu care se confrunta, facilitand un proces prin care tanarul va internaliza si contine experientele in acord cu propriul sine.
Rolul psihoterapeutului in relatia cu adolescentul este acela de a-l insoti in propria calatorie ca un ghid, ajutandu-l sa scoata la iveala problemele psiho-emotionale cu care se confrunta, cele din prezent (aici si acum) sau rani vechi inca necicatrizate, si intr-un final sa gasesca singur cheia rezolvarii acestora.
In loc de concluzie
Societatea in care traim este extrem de provocatoare, atat pentru copii si adolescenti, cat si pentru parintii acestora, in gasirea unui echilibru psiho-emotional.
Starile de neliniste, anxietate, teama sau depresie prin care putem trece la un moment dat, sunt exponentul unei lumi ultra-tehnologizate, aflata intr-o miscare continua mult prea rapida. Accesul nelimitat si nestingherit la o cantitate mult prea mare de informatii necenzurate, nefiltrate, precum si lipsa din ce in ce mai mare de interactiune sociala directa , pot fi cauze ale tulburarilor de comportament si dezechilibrelor emotionale ale tinerilor.
Identificarea la timp a acestor probleme de catre parinti, familie sau profesori, precum si ajutorul venit din partea specialistilor din domeniul sanatatii mintale, ii pot ajuta pe copii, adolescenti sau tineri sa depaseasca aceste momente critice ale vietii lor si sa se transforme in adulti echilibrati, cu o viata fericita.
